Reguli de montare a textelor scrise de mine

Sunt 3 reguli simple:

  1. Nu puteți monta nici unul din textele mele fără acordul meu scris în prealabil (acordul îl dau pe email, nu trebuie semnături pe hârtie și contracte.) Scrieți-mi la adresa azaati [at] gmail.com și eu am să răspund.
  2. Daca doriți modificări aduse textelor mele (adăugiri, tăieturi etc.), mi le cereți mie. Nu puteți monta textele mele modificate fără acordul meu.
  3. Orice cerere de modificare trebuie să fie justificată de un argument sau o viziune. Dacă mi se pare o modificare cu  sens, o să modific eu textul și vi-l trimit. Dacă nu, puteți oricând să montați alt autor sau să scrieți singuri piese de teatru.

Regulile astea sunt justificate de faptul că la final numele meu apare pe afiș, și lumea o să îmi atribuie mie toate cuvintele adăugate de voi ilicit în text. E o formă de plagiat chiar dacă nu eu l-am făcut, ci alții în numele meu. Într-o țară în care primul ministru e un plagiator, mă pot aștepta la orice formă de plagiat. Dar îmi place să cred că tipul ăla e o excepție bizară și restul lumii mai are idee de ce înseamnă un autor și a te semna cu numele tău pe ceva scris de la zero doar de tine.

Nu cred că e nevoie de explicații pentru ce am ales calea asta, dar totuși, pentru cei interesați, iată: când am publicat inițial aceste texte pe blog, le publicasem fără condiții, nu îmi păsa de modificările aduse. Dar apoi mi-am dat seama că totuși, e numele meu pe afiș. Nu vreau să fiu făcut responsabil pentru replicile altora. Apoi am citit de curând ce probleme au dramaturgii în America, lipsa generală de respect pentru textul scris și o lipsă de cultură a textului. Pentru cei interesați, se găsesc mai multe detalii aici: lack-of-playwright-appreciation-arrogance-or-ignorance/ și aici dissecting-the-most-disgusting-call-for-plays-ive-ever-seen/

Abia după ce am citit acest strigăt mi-am dat seama că și eu încurajasem această cultură a nepăsării față de autori prin textele mele oferite fără condiții oricui ar fi vrut să le ia și să le modifice cum dorea.

Așadar, ca să încheiem. Dacă vi se pare că regizorul ar trebui să aibă drept de viață  și de moarte asupra unui text, atunci nu mai bine montați Shakespeare sau Cehov sau cineva mort de sute de ani căruia oricum nu îi mai pasă? Dar dacă doriți un text contemporan care să vorbească lumii de azi, trebuie să fiți gata să plătiți măcar cu respect munca autorului, această ființă în carne și oase care a scris cu sânge și a ales cu grijă fiecare cuvânt.