Header Image - Vladimir Helmis - Scrieri teatrale

Category Archives

10 Articles

Moment 1: Mustăcioșii

by Vlad 0 Comments
Moment 1: Mustăcioșii

Mustăcioșii. Fiecare din ei a fost cândva copil. Acum este părinte. Își duce copilul de mana la leagăne seara, când amurgul pătează nisipul cu cerneala viorie. Când orașul respiră lent și luminile se aprind în bucătarii.

Mereu mustăcioșii au privirea pierdută în poze. Cândva a fost și el copil. Pe locurile astea cu leagăne verzi și elefanți roșii era mai demult o groapă de nisip. El se strecura prin tranșee și sufla cu cornete în pieile roșii cățărate prin copaci. El nu știa să se urce atât de sus, dar se târa bine prin șanturi – e și ăsta un dar. Într-o zi s-a urcat în cabina unui escavator lăsat de izbeliște, era să pornească motorul dar a venit un nene mustăcios și l-a luat la alergat. Pe vremuri seara venea când mama îl striga să vină acasă de la fereastra bucătariei. De la etajul 4 toată strada auzea că e târziu, și, dănuț, vino acasă. Azi nu mai e dănuț, e domnul ionescu, uneori domnul dan. Azi alte mame își sună copiii, și pe el îl sună soția pe mobil. E vremea cinei, trebuie să meargă acasa unde o să se uite la televizor de pe o canapea de piele culoarea chihlimbarului. Umbrele s-au lungit, abia vede lopățelele și găletușa copilului. Le strânge într-o sacoșă de la kaufland este pentru mine. ploile de vara sunt scurte, trebuie să ne oprim undeva sub un copac. înca 5 minute și cerul se va curăța. sacoșa murdară de nisip s-a boțit. kaufland este pentru mine. când era mic nu visa nimic altceva decât să ajungă pilot de război. pe lume nu erau decat doua meserii: muncitor sau pilot de război. și el alesese. când era mic lumea se împărțea în mustăcioși care te aleargă dacă te urci în escavator si piloții de război cu epoleți si ochelari rotunzi. azi el este un alt mustăcios din o mie și nici măcar nu are escavatorul lui. azi el se întoarce pe străzile aburinde cu un copil de mână și o sacoșă în cealaltă. kaufland este pentru mine. acasă, cina, filmul și la culcare. luminile din bucătarii se sting rând pe rând. ferestrele se lumineaza în albastru,  când orașul tace numai televizoarele vorbesc. mâine e zi de bilanț la serviciu. tot ce își mai dorește e să doarmă neîntors în noaptea asta. kaufland este pentru mine. atât.

Țara mea [monolog]

Țara mea [monolog]

Monolog scris pentru un licean, actorul este preferabil sa fie de genul masculin.

(Biroul directoarei liceului. Intră liceeanul, îmbrăcat contemporan, nu foarte anarhist dar nici foarte cuminte. Merge nepăsător spre scaunul care e așezat cu fața la public. Își târăște picioarele. Se așează pe scaun și se uită spre public, acolo unde se află interlocutorul lui imaginar, doamna directoare a liceului.  Tăcere.)

Continue reading “Țara mea [monolog]” »